Cum a fost ocupată Insula Şerpilor de Armata Sovietică

Momentul şi modul în care armata sovietică a ocupat Insula Şerpilor în luna august 1944 rămân în continuare un mister. Mai multe mărturii ale unor militari români indică sfârşitul lunii august, însă aceste mărturii nu cad de acord asupra datei exacte. Rămâne doar ca un studiu în arhivele din Rusia să aducă date noi care să indice momentul exact şi modul în care reprezentanţii autorităţilor române au fost evacuaţi – sau luaţi prizonieri. Cert este că ocuparea Insulei Şerpilor s-a produs concomitent cu ocuparea insulelor de la sud de braţul Chilia din Delta Dunării şi cu ocuparea de către sovietici a oraşului Sulina după 23 august 1944. Toate acţiunile Armatei Roşii au fost în strânsă legătură cu diplomaţia de la Moscova care îşi stabilise ca obiectiv înstăpânirea pe ieşirea la Marea Neagră de pe braţul Chilia. Volumul “Insula Şerpilor” scris de dr. Dominuţ Pădurean relatează pe larg ultimele momente în care cea mai mare insulă din Marea Neagră s-a aflat sub autoritate românească. Continuare: http://dosaresecrete.ro/cum-a-fost-ocupata-insula-serpilor-de-armata-sovietica-1137

S-a încheiat "Caravana culturală", Ediţia a II-a !!!

În perioada 18-24 martie 2011 a avut loc cea de-a doua ediție a Caravanei teatrului şi folclorului românesc la românii din Regiunea Odesa (Ucraina), proiect derulat de Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Ţării, în parteneriat cu Asociaţia Naţional-Culturală a Românilor din regiunea Odesa „Basarabia“. Asemănător ediţiei de debut din luna Mai 2010, turneul a constat în susţinerea cu succes a şapte spectacole ale Teatrului "Colibri" din Craiova cu piesa Fata babei şi fata moşneagului de Ion Creangă (regia: Todor Valov și Stefka Kyulieveva), în șase spații din regiune - casele de cultură din: 18 Martie - Kamâşovka (Hagi-Curda) – raionul Ismail; 19 Martie - Novoseliskoe (Satu Nou) – raionul Reni; 20 Martie - Staroselie (Frumuşica Veche) – raionul Sărata; 21 Martie - Krutoiarovka (Vădeni-Moldova) – raionul Cetatea Albă; 22 Martie - Borisoska (Borisăuca) – raionul Tatarbunar; 23 Martie - Dmitrovka (Dumitreşti) – raionul Chilia; 24 Martie - Utkonosovka (Erdek-Burnu) – raionul Ismail.

Caravana din acest an a cuprins, de asemenea, reprezentaţii de muzică şi dans popular românesc ale Ansamblului Folcloric "Dor Basarabean" din Erdek-Burnu (Utkonosovka) – raionul Ismail, unicul ansamblu-promotor al valorilor autohtone şi a culturii tradiţionale româneşti din Basarabia Istorică.După estimările Asociaţiei "Basarabia", în total cele 7 spectacole din 6 raioane sud-basarabene au fost vizionate de un public de 2200-2500 spectatori, sălile din căminele culturale de la ţară, fără încălzire şi adesea rămase în paragină, devenind neîncăpătoare pentru pasionaţii de teatru şi folclor românesc. Publicul-ţintă, constituit din copii şi adulţi, vorbitori de limbă română a apreciat pe meritate eforturile depuse de către artişti, dar şi de organizatorii turneului. În total, primele două ediţii ale Caravanei au fost apreciate de un public de peste 4000 de români/moldoveni din Sudul Basarabiei.

Să ne revedem cu bine la Anu' şi la Mulţi Ani!!!

Sursa: http://utkonosovka.blogspot.com/2011/04/s-incheiat-caravana-culturala-editia-ii.html

Sute de români nordbucovineni au comemorat 70 de ani de la masacrul sovietic de la Fântâna Albă

Luni, 04 Aprilie 2011 Fantana Alba, Nordul Bucovinei (Ucraina)/Romanian Global News La 1 aprilie 2011 în poiana Varniţei de la Fântâna Albă s-au adunat sute de români creştini pentru a aduce omagiu celor care fară de vină au fost răpiţi de gloanţele sovietice acum 70 de ani. Manifestările au început cu un Serviciu divin în limba română cansacrat sfinţirii Capeliţei Tuturor Sfinţilor, ridicate în memoria celor masacraţi de sovietici aici la 1 aprilie 1941, oficiat de către un sobor de circa 30 de preoţi în frunte cu ÎP Episcopul Miletie şi Protopopul de Hliboca Ioan Gorda, transmite corespondentul Romanian Global News din Cernauti. La monumentul „Victimelor evenimentelor tragice de la 1 aprilie 1941" şi crucile din apropiere au fost depuse coroane şi flori din partea ONG-urilor româneşti din regiune, din partea oficialităţilor locale, a satelor din împrejurime, Consulatului General al României din Cernăuţi, oaspeţilor şi oficialilor din România. Apoi au răsunat cuvinte pline de durere consacrate evenimentelor de grea pomină. În faţa lumii, alături de feţele bisericeşti, oficialităţi şi oaspeţi, a vorbit şi deputatul dr. Ion Popescu, preşedintele Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina", care a mulţumit tuturor celor ce şi-au adus aportul la ridicarea acestor monumente sufleteşti, celor care au sosit în această zi pentru ca împreună să se roage pentru mântuirea sufletelor celor ucisi fără vină, amintind despre evenimentele ce au precedat măcelului de acum 70 de ani, îndemnând poporul să menţină vie memoria celor masacraţi - pentru a nu permite în viitor repetarea unor asemenea tragedii a Neamului Nostru-Martir. Spre sfârşitul manifestării lumea s-a îndreptat spre crucile răzleţe risipite prin pădurea Varniţei şi pe lângă tulpinile copacilor ce înlocuiesc de vre-o şapte decenii „Crucea cea Sfântă de la căpătâi" a celor îngropaţi fără nici un semn, - pentru „a aprinde o lumănare, a împărţi pomană de suletul celor trecuţi prematur şi nevinovaţi în lumea celor drepţi..." Fie ca Bunul Dumnezeu să-i odihnească în linişte!

Sute de români nordbucovineni au comemorat 70 de ani de la masacrul sovietic de la Fântâna Albă

70 de ani de neuitare. 1 aprilie 1941: 3000 de romani erau macelariti de sovietici la Fantana Alba in Bucovina

Vineri, 01 Aprilie 2011 Fantana Alba, Nordul Bucovinei, Ucraina/Romanian Global News La începutul anului 1941, NKVD-ul sovietic a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei impusa de Tratatul Ribentrop-Molotov, în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de romani bucovineni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane, şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul. Câţiva, „mai norocoşi", au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var. Astazi 1 aprilie 2011, la orele 11.00, în incinta Mănăstirii Putna din judeţul Suceava, are loc ceremonia de sfinţire a troiţei închinate memoriei victimelor masacrului de la Fântâna Albă. Construcţia troiţei a fost realizată la iniţiativa Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României. La acest eveniment participa sute de romani precum si Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Eugen Tomac, secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, membri ai Parlamentului României, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi supravieţuitori ai tragediei din 1941. Sunt prezenti romani din Basarabia si Nordul Bucovinei care nu au uitat tragedia ocupatiei sovietice. Dincolo de frontiera, in Nordul Bucovinei, la Fântâna Albă, alte sute de romani bucovineni sunt prezenti sa comemoreze chiar la locul crimei savarsite de regimul comunist sovietic, moartea bunicilor si rudelor care au cazut secerati barbar de gloantele sovietice. La manifestare sunt prezenti deputatul roman din Rada ucrainiana, Ion Popescu, preoti, si alti reprezentanti ai comunitatii romanesti. Documentar: In 1940, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiaşi an. Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părţi ale noii graniţe. În această situaţie mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut graniţa ilegal din zoneleHliboca, Herţa, Putila şi Storojineţ. Zona acestei unităţi era pe o distanţă de 7.5 km la sud de Cernăuţi. Din zonele mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale şi etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare. Autorităţile sovietice au reacţionat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea graniţelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude şi în România şi declarându-le trădători de ţară şi deportându-le la muncă forţată. Listele unităţii 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localităţi includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de ţară chiar şi persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenţii să fugă în România. La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea la Fântâna Albă. Surprinşi de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost ucişi, 2 răniţi şi capturaţi de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniţi) a reuşit să ajungă la Rădăuţi. Drept represalii, autorităţile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea şi deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia. A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localităţile Mahala, Ostriţa, Horecea şi alte câteva sate, aceştia având mai mult noroc şi reuşind să treacă în România. Aceasta a dat încredere şi altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriţei, Buda, Şirăuţi, Horecea-Urbana şi Ostriţa a încercat să treacă în România. Oamenii au fost surprinşi însă şi atacaţi cu rafale de mitralieră din mai multe direcţii. Au fost ucişi foarte mulţi, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica şi N. Isac. 57 de persoane au reuşit totuşi să se refugieze în România, dar alţii 44 au fost arestaţi şi acuzaţi că ar fi fost membri ai unei organizaţii la o contrarevoluţionare.La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forţată şi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca şi în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de ţară, arestate şi deportate în Siberia. Masacrul La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane, şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul. Câţiva, „mai norocoşi", au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var. O listă parţială a victimelor identificate ulterior :  Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe şi Cosma Opaiţ, Gheorghe, Vasile şi Cosma Tovarniţchi, Nicolae Corduban.  Din satul Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Ţugui, Arcadie Plevan.  Din satul Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile şi Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc.  Din comuna Suceveni: Dragoş Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăştean, Gheorghe Sidoreac.  Din comuna Iordăneşti: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiţ a lui Mihai, Constantin Molnar.  Din comuna Pătrăuţii de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ştefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga.  Din Pătrăuţii de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moţoc. Numărul exact al victimelor nu s-a aflat şi probabil nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autorităţile sovietice, 20 de persoane au fost ucise în încercarea de a trece graniţa, printre care bătrâni, femei şi copii. Conform listelor realizate mai târziu, numărul victimelor din doar şase sate bucovinene era de 44 de persoane (17 din Pătrăuţii-de-Jos, 12 din Trestiana, 5 din Cupca şi 5 din Suceveni, 3 din Pătrăuţii-de-Sus, 2 din Oprişeni). Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200 şi peste 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite şi ucise apoi cu lovituri de săbie şi hârleţ sau îngropate de vii. O relatare a evenimentelor este făcută de către unul din puţinii martori oculari care au supravieţuit, Gheorghe Mihailiuc (născut în 1925, acum profesor de liceu pensionar), în cartea sa, „Dincolo de cuvintele rostite", publicată în 2004, la editura Vivacitas din Hliboca. Mihailiuc descrie ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un „masacru", un „genocid", şi un „măcel". După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Au supravieţuit puţini. Între 1940-1941, din cauza emigrărilor, deportărilor şi asasinatelor, din cei peste 250.000 de români din Oblastul Cernăuţi au mai rămas doar 192.000. S-a afirmat că aceste persecuţii au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populaţiei româneşti, plănuit şi executat de regimul sovietic. Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii '90, fiind interzisă de autorităţile sovietice şi ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000 autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care şi-au dorit doar să trăiască în Tara Mama. Sursa: http://www.rgnpress.ro/categorii/eveniment/1212-70-de-ani-de-neuitare-1-aprilie-1941-3000-de-romani-erau-macelariti-de-sovietici-la-fantana-alba-in-bucovina.html#Scene_1

Despre destinul si istoria Romanilor din Dreapta Tisei

Pentru a cunoaşte mai bine ceea ce a fost în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat şi ceea ce este astăzi Dincolo de Tisa, trebuie să facem un excurs istoric minim, dar necesar.Izvoarele scrise referitoare la Maramureş sînt, îndeosebi, cele elaborate de cancelaria maghiară.Este vorba de vestitele diplome adunate şi publicate de Ioan Mihalyi de Apşa în Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, dar şi de cele publicate de György Petrovay, sau de lucrările genealogice ale lui Joódy Pál, Ioan cavaler de Puşcariu şi Alexandru Filipaşcu; la aceste lucrări documentare se adaugă lucrările istorice de referinţă pentru cunoaşterea istoriei Maramureşului: Al. Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Radu Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, M.N. Tomi, Maramureşul istoric în date ş.a.Toate aceste lucrări vin să contureze imaginea unui loc populat din vremuri străvechi, în ciuda unor condiţii de mediu şi de climă dintre cele mai aspre. Cercetările arheologice, destul de puţine şi nesistematice, certifică, totuşi, existenţa unor comunităţi umane care datează cel puţin de la sfîrşitul neoliticului, dar cu certitudine din epoca bronzului. Făuritorii acestor vechi civilizaţii sînt, indubitabil, strămoşii noştri direcţi, traco-dacii, desigur cu influenţele inevitabile suferite de la alogenii care s-au vînturat în timp peste aceste pămînturi (celţii, germanii, mai tîrziu grecii, romanii, slavii ş.a.). Contribuţia acestor vechi popoare la formarea poporului şi a limbii române nu mai trebuie demonstrată, chiar dacă există "voci" ce vor să răstoarne concluzii istorico-lingvistice deja de notorietate şi probate ştiinţific, aşezînd în loc varii elucubraţii fără o susţinere cu adevărat ştiinţifică.Această populaţie stră-românească şi apoi românească a vieţuit necontenit în vatra sa originară, fapt care s-a petrecut şi în Maramureş (cele cca 100 de aşezări de aici sînt aceleaşi şi pe aceleaşi amplasamente de la primele atestări documentare pînă azi!). Configuraţia specifică a acestei "ţări" a determinat şi o anume structură a ceea ce s-ar putea numi "civilizaţia maramureşeană"! Pornind de la limba vorbită (şi scrisă!) şi ale cărei trăsături (rotacismul de exemplu) s-au perpetuat în vremi, de la costumul specific pînă la casa şi bisericile din lemn, de la ocupaţiile şi uneltele tradiţionale şi specifice pînă la modul de hrănire, de la obiceiurile care păstrează pînă astăzi forme de manifestare caracteristice vechilor civilizaţii antice îmbrăcînd azi haine creştine (muzica şi jocul popular, măştile etc), toate acestea alcătuiesc tocmai ceea ce am denumit mai sus "civilizaţia maramureşeană".La anul 1199 Maramureşul este atestat ca "pădure regală", loc în care regele maghiar Emeric I a fost salvat de la moarte. Desigur că această menţiune nu este decît o ficţiune a cancelariei regale maghiare. Ungaria încă nu era capabilă a stăpîni şi administra aceste teritorii. Îi vor trebui aproape două veacuri pentru ca lucrurile să stea cu adevărat aşa. Pentru că abia la 1368 Maramureşul este numit "comitat", şi vor mai trece alţi ani buni pînă cînd, odată cu dispariţia de pe scena politică a voievozilor Sas şi Balc, să putem vorbi numai de comitatul maghiar ca instituţie a Maramureşului. Tocmai legat de plecarea lui Bogdan în Moldova (1359) se petrece - ar trebui spus că doar începe - fenomenul de aşezare/colonizare a ucrainenilor în Maramureşul de dincolo de Tisa, îndeosebi.Unii istorici susţin ideea că tocmai acum (1360) Teodor Koriatovici ar fi adus, în cele 300 de sate părăsite de oamenii lui Bogdan Întemeietorul, circa 40.000 de ucraineni!? Că lucrurile s-au petrecut acum sau mai tîrziu, este mai puţin relevant, dar rămîne prezenţa în sine a unei noi populaţii aici, fapt cu consecinţe etnice, lingvistice, politice şi religioase dintre cele mai evidente.Dacă în stînga Tisei ucrainenii au rămas să populeze o zonă restrînsă la Valea Ruscovei (satele Ruscova, Repedea şi Poienile de Sub Munte), la Rona de Sus şi la cîteva sate de pe Tisa (Lunca, Cîmpulung), în schimb în dreapta rîului ei au devenit, în secolele XV-XVI, majoritari, iar satele locuite de români s-au împuţinat în mod dramatic. Aşa a fost posibil ca la 1910, în întreg comitatul, la o populaţie de 357.705 locuitori, numai 23,63% să mai fie români, în vreme ce elementul ucrainean/rutean deţinea 44,59%! (dincoace de Tisa doar 13,2%). Aşa a fost posibil ca în 1916 Ion I.C. Brătianu să accepte, în tratatele semnate cu Antanta, cedarea Maramureşului de peste Tisa pentru că "e slav, nu românesc" (?).Faptul se va "împlini" atunci cînd, în vara lui 1920, se ordonă retragerea armatei române aflată deja pe Valea Neagovei. Guvernul cehoslovac a acceptat iniţial fixarea graniţei aici (România pierdea plasa Dolha), însă guvernul a renunţat la această poziţie cîştigată de la armatele maghiare şi ucrainene prin eroismul soldaţilor români. Schimbarea guvernului Vaida-Voevod cu guvernul Averescu a fost pretextul, cusut cu aţă albă, folosit de cehi pentru a cere respectarea hotărîrii marilor puteri privind fixarea graniţei pe Tisa. Şi aşa a rămas.Prăbuşirea Cehoslovaciei (1938-1939), formarea statului fantomă slovac şi apoi ocupaţia maghiaro-hortistă au dus la refacerea fostului comitat Maramureş. Dar victorioasa armată sovietică a impus şi peste Tisa politica hegemonică şi expansivă a Moscovei. Sprijinită de ucraineni, în frunte cu Ioan (Ivan) Odoviciuc, dorinţa sovieticilor de a ocupa întreg Maramureşul s-a izbit de opoziţia românilor în frunte cu Gavrilă Mihaiy Ştrifundă (febr. 1945). Aşa s-a putut păstra la trupul ţării măcar Maramureşul de la sud de Tisa.Presiunea constantă a ucrainenilor asupra populaţiei româneşti s-a regăsit şi în viaţa spirituală. Episcopia ortodoxă (apoi greco-catolică) de la Muncaci a fost "vîrful de lance" folosit pentru păstrarea aici a slavonismului, a influenţei şi dominaţiei ideologice ucrainene. Încercările românilor de a avea propriile lor instituţii religioase s-au izbit de opoziţia furibundă a Muncaciului, dar nu numai. Episcopiile catolice a Transilvaniei şi cea de la Eger s-au luptat, nu este o metaforă, pentru păstrarea sub controlul lor a Maramureşului. Tocmai în acest context trebuie să integrăm apariţia şi, mai ales, activitatea spirituală şi de editare de cărţi, a mănăstirilor de la Ieud (1364) şi Peri (1391).Nici după 1700, atunci când toţi maramureşenii au trecut la Unirea cu Roma, ei nu au putut avea propria episcopie, fiind subordonaţi până la 1856 Muncaciului, dar în această luptă s-a amestecat şi episcopul de la Hájdudorog (Ung)! Deci, abia prin înfiinţarea Episcopiei greco-catolice de la Gherla (1856), maramureşenii s-au eliberat de slavismul ucrainean.Tocmai pentru eliberarea spiritului şi pentru formarea conştiinţei naţionale s-a constituit Asociaţiunea pentru cultura poporului român din Maramureş (1861), asociaţie privată patronată de biserica greco-catolică şi sprijinită de intelectualitatea românească. Aşa s-a putut înfiinţa la Sighet o Preparandie (şcoală pedagogică) şi un internat. Ele vor fi desfiinţate de maghiari, care nu vedeau cu ochi buni o instituţie ce promova românismul, chiar prin respectarea cadrului strîmt oferit de legislaţia naţionalistă maghiară.Pînă la 1900 românii de peste Tisa şi-au scăzut permanent ponderea în totalul populaţiei (la 1910 din totalul de 84.510 români numai 10.022 mai trăiau acolo; alte surse vorbesc de 15-20.000), ideea care trebuie să ne călăuzească mereu este aceea că şi acela este pămînt românesc! Asta nu va trebui să uităm în veci!Din păcate, cam asta au făcut românii care şi-au văzut visul cu ochii: ajunşi la împlinirea visului întregirii în România, au uitat aproape complet de fraţii lor rămaşi între alte hotare!Tocmai de aceea noi ştim astăzi atît de puţine lucruri despre viaţa lor!Aflat sub ocupaţia sovietică, Maramureşul de peste Tisa şi-a schimbat şi numele, devenit Transcarpatia, şi s-a "unit" cu Ucraina Sovietică (26 nov.1944) prin votul comitetelor populare (soviete), formate din indivizi care nu aveau nimic comun cu populaţia românească, cel puţin cu cea din Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Ocna Slatina şi Slatina, comune quasi-româneşti. Apoi s-a trecut la schimbarea numelor localităţilor româneşti, la colectivizare şi la sovietizare. Orice opoziţie (răscoala contra colectivizării din 1948 s-a soldat cu 21 de deportaţi, care au primit condamnări totalizând 427 ani!) era înăbuşită cu forţa (bătăi, închisoare, deportări în Siberia etc).Sărăcia locurilor i-a făcut pe maramureşenii de aici să-şi caute de lucru în alte părţi ale URSS, dar ei nu şi-au uitat locul de baştină, fapt confirmat de stabilitatea numerică a elementului românesc de peste Tisa sub sovietici: de la 12.412 români recenzaţi în 1946 la 29.485 în 1989, reprezentînd o creştere de la 1,7 la 2,4% din populaţia regiunii Transcarpatia.După prăbuşirea URSS, procesul de creştere a ponderii românilor a rămas constant: în 2001 erau 32.100 de români (2,6%). Schimbarea regimului politic şi a structurii de stat au produs schimbări şi în viaţa românilor de peste Tisa. Mai întîi s-a putut reveni la denumirile româneşti ale localităţilor, chiar dacă procesul a fost lung şi dificil. Apoi s-a dezvoltat infrastructura localităţilor, s-au construit edificii publice şi private, viaţa oamenilor s-a îmbunătăţit, mai ales prin libertatea de a lucra şi în alte ţări.În satele româneşti există o bună structură şcolară (12 şcoli medii şi generale), biblioteci (31, este de arătat că fondul de carte românească este încă deficitar, în ciuda unor eforturi mai mult individuale, făcute de 15 ani încoace), cluburi sportive, stadioane, spitale (4), policlinici (4), asociaţii agricole ş.a.În plan spiritual, dincolo de miile de elevi şi de cei peste 40 de studenţi, românii şi-au constituit asociaţii culturale (Asociaţia George Coşbuc, condusă de I. Mihalca şi Gh. Opriş, Asociaţia Ioan Mihalyi de Apşa, condusă de V.Gh. Iovdii, Uniunea Dacia, condusă de I.M. Botoş, care cu Festivalul de artă populară a românilor din Transcarpatia a ajuns la ediţia a XIV-a), viaţa bisericească a cunoscut şi ea o înviorare după decenii de ateism şi prigoană spirituală. Aici se editează două ziare româneşti ("Apşa" şi "Maramureşenii"), s-au tipărit cărţi româneşti de către autori de peste Tisa, există televiziune prin cablu, o reţea privată de telefonie, reţea de magazine, de hoteluri şi restaurante etc.Pe lîngă legăturile cu fraţii din judeţul Maramureş, românii din Transcarpatia au legături cu ceilalţi români din Ucraina, dar şi cu alte instituţii şi organizaţii culturale din România, Serbia, Israel, Austria, Suedia ş.a. În acest context nu ar fi rău ca instituţiile culturale din România să acorde mai multă atenţie şi dragoste acestor fraţi care au o extraordinară vitalitate, care, trecînd prin situaţii istorice speciale, şi-au păstrat limba, obiceiurile, credinţa şi, ceea ce cred eu că este mai important, dragostea faţă de poporul de care aparţin.Cum sunt atîţia români împrăştiaţi prin lume, sînt destui aici, lîngă noi. Iar dacă ei n-au uitat că sînt români, nu trebuie nici noi să-i ignorăm, să-i judecăm sau să-i uităm! Sursa: http://clubmaramu.ablog.ro/2011-03-31/despre-destinul-si-istoria-romanilor-din-dreapta-tisei.html

Ultima poveste din istoria Republicii Moldova

A fost odată ca niciodată un stat. Republica Moldova se numea și avea vîn(z)ători de țară ba un voronin, ba un lup, ba un filat. În acea perioadă mai era și un ghimp. Ultimul, cel puțin declarase că nu se simte decît român și atît. Pe cînd cei 3... Voiau să vîndă Republica Moldova pe bucățele.

Și într-o zi din anul 2010 eu, copil fiind, am luat de i-am scris lui Moș Crăciun. L-am rugat să mă lipsească de principiile lui voronin, de valorile unui lup, de pragmatismul unui veșnic filat și de antiunionismul ghimpului românesc.

SIS și făcut!

Crăciun l-a telefonat pe Sf. Petru, acela l-a întrebat ceva la ureche pe Dumnezeu și s-a hotărît: Statul Republica Moldova este unul artificial și nedemn de existență eternă, fapt unanim recunoscut de țările europene, cu excepția Rusiei și Ucrainei, evident.

A nins multe zile și nopți după aceea, a viscolit continuu, ca dintr-un hrisov străvechi. Drumurile erau înzăpezite de tot. Moș Crăciun era deznădăjduit și în cel filat, și în cel ghimp, și în cel lup, de voronin nici că se mai vorbea...

Nimeni nu venea în acest stat, nimeni nu pleca din acest stat... ...Deodată Moș Crăciun auzi o chemare cerească. Se întoarse și citi pe hîrtia imaculată a zării ceva doar de el văzut, citea și se bucura ca un copil... La ceas devreme și-a luat sania, renii și toiagul mereu nelipsit.

S-a întins în sanie, începînd preaduios a cînta... ...Și-n zori de zi ne-a dăruit UNIREA!

Autor: Traian Vasilcău, foto: conexiuni.net Sursa: http://www.jurnal.md/ro/news/ultima-poveste-din-istoria-republicii-moldova-202994/

Romanian Global News: Limba romana readusa in spatiul public si in inima romanilor din Hagi-Curda si Satul Nou din Sudul Basarabiei

Primele doua zile ale caravanei teatrului si folclorului romanesc organizata de Institutul Cultural Roman la romanii din Sudul Basarabiei (Regiunea Odesa) au fost un adevarat succes. Pentru prima data la Hagi-Curda (raionul Ismail), vineri, 18 martie, arstistii papusari ai Teatrului Colibri din Craiova si Dorul Basarabean au fost primiti de aproximativ 400 de copii, tineri si adulti gata sa intre in lumea povestilor lui Ion Creanga si a traditiilor populare romanesti, transmite corespondentul Romanian Global News din Sudul Basarabiei.

Indiferenti la frigul de afara, dar mai ales la cel din casa de cultura din localitate in care pana si curentul electric le-a jucat feste, artistii si publicul au trait la intensitate maxima fiecare moment. Primarul din localitate prezent in sala a primit din partea organizatorilor, Institutul Cultural Roman si Asociatia Basarabia, o diploma de excelenta pentru promovarea limbii si culturii romane.

Este pentru prima data in ultimii ani cand la Hagi-Curda vine un teatru de papusi pentru copii. Si tot aici, pentru cei aproximativ 4000 de romani din localitate, Biserica "Sf. Apostoli Petru si Pavel" arata altfel decat anul trecut cand caravana a trecut pe acolo. Acum pe exterior au disparut schelele si cu totii asteapta ca, in curand, in interior, pe peretii sai sa se vada pictati sfintii romani. Biserica este singurul lacas de cult din aceasta regiune aflat in subordinea Patriarhiei Romane s a fost construita cu sprijinul Consiliului Mondial Roman si al Romaniei. Ea va fi sfintita anul acesta.Ieri, 19 martie, la Satu Nou (raionul Reni) aproximativ 250 de romani din zona au fost si ei partasi la o seara romaneasca de neuitat.

In locuri in care fiecare zi inseamna o lupta pentru supravietuire pentru limba si cultura romana, saptamana aceastea ele vor fi puse la rang inalt prin arta actoriceasca, povestile lui Creanga, muzica si dansurile populare romanesti.Urmatoarele opriri vor avea loc pe 20 Martie la Frumuşica Veche - raionul Sărata, in 21 Martie - la Vădeni-Moldova - raionul Cetatea Albă, pe 22 martie la Borisăuca- raionul Tatarbunar, pe 23 martie la Dumitreşti - raionul Chilia si in 24 Martie la Erdek-Burnu – raionul Ismail.
Sursa: Romanian Global News

CatalinCornea.ro: Americans love for Ukraine stopped in the Republic of Moldova. Bessarabia, the land of geopolitical fight between Americans vs Russ

CatalinCornea.ro: Americans love for Ukraine stopped in the Republic of Moldova. Bessarabia, the land of geopolitical fight between Americans and Russians

For a while, Ukraine was US favourite in Eastern Europe in their attempt to limit the Russian sphere of influence. The Orange Revolution did not bring Ukraine in that stage so that it’s Euro—Atlantic evolution is irreversible. Moreover, the Gazprom army of Putin and Medvedev obtained, for a lower price of gas, the capitulation of Ukraine in front of Russia and the extention of the presence of the Russian fleet in Crimeea until 2042. Thus, any integration of Ukraine in NATO or EU in the next 31 years seems not reasonable. The Westernisation of Ukraine remains from now on a nice, polite, diplomatic and convenient speech…

In those conditions, a smaller country, unsignificant for Americans until recently, had to take the place of Ukraine in the American-Russian geo-political game: the Republic of Moldova. This reorientation of Americans coincided with the international efforts Romania did for raising the awareness about the need to bring the Republic of Moldova inside the European Union and thus, solve the Transnistrian conflict.

Besides the internal political problems in Bessarabia (an important part of the sovietised population votes for communits), the frozen conflict from the thiny region of Transnistria stops the Republic of Moldova from its European integration.
The negotiotiations on the conflict should be managed in the 5+2 format that suppose the negotiations of the two parts in the conflict: Chişinăul and Tiraspol, three mediators: Russia, Ukraine, OSCE and two observators: USA and EU.
The fact that many European leaders have asked Russia for the withdowal of its troops from Transnistria and the replay of the negotiations, while the American vice-president Joe Biden told Friday in Chişinău that in his discussions in Moscow he raised the Transnistrian problem may seem encouraging.

Biden also said that “America supports a settlement but not any settlement, a settlement that preserves Moldova’s sovereignty and Moldova’s territorial integrity. Transnistria lies within Moldova and the people of Moldova deserve an end to this dispute that has divided this country for far too long”.

This American and European message comes to give hope for the Government in Chişinău to continue its democratic reforms and raise the living conditions on the right bank of the Nistru river, fact that could be a good incentive and support for the reintegration of the Republic of Moldova.

In October 2009, during his visit in Bucharest, the American vice-president was even more explicit. He argued that the claim of Russia to have its sphere of influence is a preconception from XIXth century. Joe Biden has encouraged the Central Europe states to help the ex-soviet republics to demolish the authoritarian regimes and free themselves from the Moscow influence.
Although the signal is positive, I am not convinced that this firm position of the US will lead to any reasonable agreement on the frozen conflict in the near future. Russia will accept only an agreement that is in its interest not a reasonable agreement for all parties.

Few months ago, George Friedman, the director of Stratfor Agencyconsidered that it is hard to believe that Russia will leave from Nistru River.

Moldova’s separatist region of Transnistria is in Russian control (military, economic and politic). Russians could agree to renounce of Transnistria only if there will be a federalization of Moldova with Chișinău and Tiraspol equal subjects and with a government in Chișinău that will actually be a puppet of Moscow. Such a solution is unacceptable for the Republic of Moldova for the EU and for Americans.
So, if the west wants Russia to take back its troops from Nistru what is the exchange?

Sursa: http://catalincornea.ro/2011/03/15/americans-love-for-ukraine-stopped-in-the-republic-of-moldova-bessarabia-the-land-of-geopolitical-fight-beteen-americans-and-russians/

www.rgnpress.ro: Bascanul regiunii gagauze din Basarabia: „Avem nevoie sa invatam limba romana, avem nevoie de investitii”

Ieri 24 martie, in organizarea Consulatului General al Romaniei la Cahul si a Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni din cadrul Guvernului Romaniei a avut loc o intalnire intre o delegatie din Romania si Bascanulul Gagauziei, Mihail Formuzal, transmite Romanian Global News.

Delegatia din Romania condusa de seful DRP, secretarul de stat Eugen Tomac, din care au mai facut parte senatorul Viorel Badea si consulul Romaniei la Cahul Gentiana Serbu, a fost primita la Comrat de catre Mihail Formuzal cu multe propuneri de colaborare, dar si cu reprosuri la adresa fostului ambasador la Chisinau Filip Teodorescu care, in opinia lui Formuzal, a fost extrem de neserios si a facut statul roman de ras.
Bascanul regiunii gagauze vrea burse in Romania pentru copiii din regiune, pentru ca acestia sa poata invata limba romana, vrea colaborare economica cu judete din Romania, doreste permise pentru micul trafic de frontiera si in general o colaborare cat mai stransa cu statul roman pe cat mai multe domenii.
Delegatia din Romania l-a asigurat de toata deschiderea si de intregul concurs ca aceste propuneri ale sale sa se realizeze cat mai repede. Dealtfel o vizita a Bascanului in Romania va fi programata in cel mai scurt timp.

Dupa intalnirea cu Bascanul delegatia din Romania a donat peste 1000 de carti Liceului „Mihai Eminescu" din Comrat, singurul liceu cu predare in limba romana din regiune.
Donatia ca si vizita delegatiei a fost primita cu lacrimi in ochi de catre directoarea liceului si cadrele didactica care au marturisit ca din anul 2000 nimeni din Romania nu le-a mai trecut pragul, liceul avand o lipsa acuta de carte romaneasca.

La intalnirea cu delegatia din Romania au participat si elevi ai liceului, pentru care Romania reprezinta un vis frumos pe care spera sa si-l implineasca venind la studii in Tara.
Delegatia din Romania i-a asigurat de tot sprijinul si le-a promis ca ii va aduce in Tara atat in excursii si tabere cat si la studii.
Conducătorul (Başcanul) Găgăuziei este cea mai importantă funcţie în ierarhia administrativă a Găgăuziei. Conducătorul Găgăuziei se alege pe un termen de 4 ani, în cadrul alegerilor generale, directe şi liber exprimate. Prin Decretul Republicii Moldova se numeşte membru al Guvernului Republicii Moldova.

Găgăuzii – un popor de origine tiurcă, de credinţă ortodoxă, care în marea sa parte locuieşte în partea de nord a Bugeacului central, de la 1940 a intrat în componenţa Basarabiei. Conform recensământului populaţiei din anul 2004, în Republica Moldova locuiau 155,6 mii de găgăuzi. Aproximativ 40 de mii de găgăuzi locuiesc în raioanele vecine regiunii Odesa din Ucraina. Sate aparte de găgăuzi pot fi întâlnite în regiunea Zaporojie din Ucraina, în Rusia, Kazahstan şi în alte ţări ale Europei (Bulgaria, România, Grecia, Turcia).
Teritoriul Găgăuziei alcătuieşte 1.848 de kilometri patraţi, sau 5,5% din totalul teritoriului Republicii Moldova.
Sursa: http://www.rgnpress.ro/categorii/eveniment/1118-bascanul-regiunii-gagauze-din-basarabia-avem-nevoie-sa-invatam-limba-romana-avem-nevoie-de-investitii.html

www.adevarul.ro/moldova: „O nouă Unire cu România este posibilă prin Uniunea Europeană“

Anastasia Nani
Marşul Unirii din Chişinău a fost autorizat pentru prima dată anul trecut şi s-a desfăşurat fără incidente

La 93 de ani de când s-a votat alipirea Basarabiei de ţara-mamă, analiştii politici spun că o reunificare a celor două state româneşti ar fi posibilă azi doar prin eurointegrarea Moldovei. Sondajele sociologice arată că doar 7% din moldoveni vor unirea cu România, iar mulţi pot spune cu greu ce s-a întâmplat la 27 martie 1918.
Clădirea Sfatului Ţării, cu podea de lemn gata să se prăbuşească şi curtea interioară în paragină, încă mai păstrează atmosfera anului 1918. În imobilul în care s-a votat, acum 93 de ani, actul Unirii Basarabiei cu România, se află astăzi Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.
taguri
unirea Basarabiei cu România
27 martie 1917
Sfatul Țării
Igor Dodon
Ion Hadârcă
Pereţii fisuraţi n-au mai fost tencuiţi de ani buni, iar multe dintre ferestrele şi uşile vechi de un secol sunt jerpelite. Sala de la etajul doi, unde a fost votată Unirea, este plină de scaune „moderne" de plastic şi aluminiu. Elementele decorative vechi şi scările din fier forjat sunt singurele care mai dau un aer nobil edificiului.
Foto: Clădirea Sfatului Ţării în perioada interbelică
Foto: Încăperea unde s-a votat Unirea este astăzi sală de festivităţi
„AZI E DOAR UN VIS TRECUT"
Studenţii cu greu pot spune ceva despre evenimentul din 27 martie 1918. „Lăsaţi-mă", dă din mână un tânăr. „Este ziua teatrului", spune o altă studentă. Mihai Bobână (21 de ani) intră în vorbă: „Când am venit la facultate am fost întrebaţi: «Ştiţi că este o clădire istorică?». Ne-am mirat, văzând pereţi gata să cadă". Tânărul nu crede într-o nouă unire cu România. „Poate că atunci, în 1918, Unirea a fost o speranţă, acum însă este doar un vis trecut", ne-a spus Mihai Bobână.
Istoricul Mihai Taşcă spune că, de fapt, Unirea din 1918 a fost o salvare pentru moldoveni. „Timp de 60 de ani sovieticii ne-au spus că Sfatul Ţării a fost un organ trădător. Adevărul însă e că, fără actul de acum 93 de ani, ne-am fi pierdut ca naţiune. Dacă Basarabia nu s-ar fi aflat timp de 22 de ani în componenţa României, astăzi Moldova dintre Prut şi Nistru ar fi fost un fel de Transnistrie, deznaţionalizată şi fără memorie istorică", explică Mihai Taşcă.
UNIREA DIVIZEAZĂ POLITICIENII

Cât priveşte politicienii moldoveni, Unirea de la 1918 este încă un subiect ce-i ţine pe baricade. „Pentru majoritatea moldovenilor nu este o sărbătoare. Respect opiniile fiecăruia, dar numai în limitele ce nu contravin statalităţii Moldovei", susţine deputatul comunist Igor Dodon. O părere diametral opusă are deputatul liberal Ion Hadârcă. „Este o dată importantă pentru noi. Mă mândresc că sunt din Bălţi, de unde provin fruntaşi ai Sfatului Ţării precum Anton Crihan şi Pantelimon Halippa", ne-a declarat Ion Hadârcă.

Sondajele sociologice arată că unirea cu România este dorită de puţini moldoveni. „Este vorba de vreo 7% din populaţie. Au trecut 20 de ani de la momentul în care Unirea ar fi fost oarecum posibilă. Unii politicieni care susţin acest curent declară că foarte multă lume îşi doreşte acest lucru, dar realitatea n-a fost niciodată asta", afirmă Doru Petruti, directorul companiei sociologice IMAS.

Şi analiştii politici declară că Unirea este puţin probabilă azi. „Pentru mulţi e mai actuală integrarea în UE. Ideea Unirii va fi mereu readusă în prim-plan, dar din punct de vedere politic este irealizabilă", explică Victor Chirilă, directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă.
Citeşte şi:
Primul moldovean român şi în acte
CHIŞINĂU, 27 MARTIE 1918
Unirea Basarabiei cu România a fost votată de către Sfatul Ţării pe 27 martie, 1918. Atunci, pentru unire au votat 86 de deputaţi, trei au fost împotrivă, iar 36 s-au abţinut. Dintre toate provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină, Basarabia a fost prima care s-a unit cu România, fiind urmată de Bucovina şi Transilvania. Ulterior, acestea au format România Mare.
Serbare pe ambele maluri

Unirea Basarabiei cu România va fi marcaţă pe ambele maluri ale Prutului. Pe 27 martie, atât moldovenii cât şi românii vor putea participa la concerte, expoziţii de fotografie, proiecţii de filme şi dezbateri organizate sub genericul „Zilele Basarabiei".25 martie, ora 10.00, la Sala Senatului a Universităţii din Bucureşti: deschiderea oficială a festivalului „Zilele Basarabiei".26 martie, ora 11.00, Bucureşti: spectacolul de teatru „Caviar, Vodka şi Bye Bye".26 martie, Bucureşti: contert susţinut de Alexandrina Hristov & Band, Snails, Gândul Mâţei şi Paralela 47.26 martie, ora 18.00, Chişinău, Teatrul Ginta Latină: concertul „Cântece care ne-au însoţit istoria".27 martie, Chişinău: depuneri de flori la mormintele membrilor Sfatului Ţării.Tot duminică, la Chişinău, grupurile „Spirit Românesc" şi ,,Deşteptarea" vor organiza, cu începere de la ora 14.00, un marş ce va culmina cu Horă a Unirii.

sursa: http://www.adevarul.ro/moldova/social/Unire-Romania-posibila-Uniunea-Europeana_0_450555151.html

'Problema dublei cetatenii nu le da pace oficialilor de la Kiev - partea 2'

Vicepreşedinte Radei Supreme de la Kiev, Mikola Tomenko, solicită preşedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici, ca, în cadrul unei reuniuni a Consiliului pentru Securitate Naţională şi Apărare, să ia în considerare situaţia privind dubla cetăţenie în Ucraina - se arată într-un mesaj difuzat de Biroul de Presă al parlamentarului de la Kiev.Mai mult decât atât, Tomenko s-a adresat preşedintelui Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), Valeri Horoşkovski, şi ministrului ucrainean de externe, Konstantin Hrişcenko, solicitând o reacţie la adresa activităţilor misiunilor diplomatice ale României şi Ungariei în Ucraina, care, potrivit afirmaţiilor oficialului ucrainean, "contribuie la obţinerea cetăţeniilor română şi maghiară de către ucraineni".Tomenko sibliniază că posibila obţinere a cetăţeniilor română şi maghiară de către un număr mare de ucraineni ameninţă securitatea naţională a Ucrainei. Vicepreşedintele cere evaluarea amploarei acestei probleme, deoarece, în opinia sa, "multe organizaţii, care sunt finanţate din străinătate, au început, prin stimulare financiară, să-i încurajeze pe cetatenii ucraineni ca, la recensământul din 2012, să se declare de etnia statelor vecine".Tomenko solicită examinarea acestei probleme în cadrul Consiliul Naţional de Securitate în legătură cu faptul că Serviciul de Securitate,Ministerul de Externe şi autorităţile executive locale nu reacţionează faţă de situaţia referitoare la dubla cetăţenie.Portalul de ştiri Utro reaminteşte că luni, 21 martie 2011, postul ucrainean de televiziune TSN a difuzat un material despre obţinerea cetăţeniei unui alt stat de către ucraineni. "Pentru a circula liber în Uniunea Europeană, mii de ucraineni depun jurământul de credinţă faţă de alte ţări. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt etnici maghiari şi români din Transcarpatia, Bucovina, regiunea Odesa, dar şi ruşi din Crimeea" - se arată în materialul TSN.Portalul de ştiri Utro menţionează, de asemenea, că, potrivit Constituţiei, dubla cetăţenie este interzisă de catre statul ucrainean.

Sursa: http://clubmaramu.ablog.ro/2011-03-22/problema-dublei-cetatenii-nu-le-da-pace-oficialilor-de-la-kiev-partea-2.html

Ziua mondiala a poeziei la Cernăuți.

Video aici!

Emisiuni TV pentru românii din Regiunea Cernăuţi

La Departamentul pentru Românii de Pretutindeni au înaintat o cerere de finanţare mai multe organizaţii culturale şi media ale românilor din regiunea Cernăuţi, Centrul Bucovinean de Artă pentru conservarea culturii tradiţionale româneşti, Compania de televiziune şi radiodifuziune „Cernăuţi”, Clubul media „Meridian”, ziarele „Concordia” şi „Libertatea cuvântului”, Liga Tineretului Român „Junimea” Cernăuţi, percum şi TVR Iaşi, pentru realizarea proiectului de parteneriat intitulat „TV Cernăuţi - păşind prin spaţiul românesc”, care vizează mărirea spaţiului de emisie, îmbunătăţirea programelor şi introducerea de noi emisiuni în limba română destinate românilor din Nordul Bucovinei.
Deja partenerii cernăuţeni sus-amintiţi colaborează fructuos în realizarea Programului informativ „Reporterul de Cernăuţi”, prin intermediul căruia sunt transmise ştiri importante pentru comunităţile româneşti din zonă, în fiecare duminică între orele 8 şi 30 şi 17 şi 30.
Postul de televiziune „Cernăuţi” va transmite manifestările culturale organizate de către Centrul Bucovinean de Artă pentru conservarea culturii tradiţionale româneşti, care se bucură de o mare apreciere în rândul românilor nord-bucovineni: Festivalurile Internaţionale „În grădina cu flori multe”, „Să-mi cânţi cobzar” , „Alese flori pentru mama”, „Vise printre stele”. De asemenea, telespectatorii vor putea viziona emisiunile de muzică populară „La izvor de cânt şi dor” şi „Să petrecem împreună”, iar din luna martie realizatorii le pregătesc şi o emisiune de dedicaţii muzicale, întitulată „De la inimă - la inimă”.
În funcţie de cererile populaţiei românofone, paleta emisiunilor tv va fi diversificată, astfel încât, prin receptarea mai facilă, realizată în limba maternă, românii să dobândească mai multe cunoştinţe privind cultura lor, având totodată şi posibilitatea de a cunoaşte evenimente de interes din realitatea cotidiană.
Concretizarea proiectului va duce şi la o colaborare între românii din Ţară şi cei din Ucraina – un fapt benefic pentru ambele părţi. Sperăm că acest proiect util va găsi susţinerea financiară necesară, sponsori şi susţinători consecvenţi. De asemenea, ne exprimăm speranţa că şi alte organizaţii şi asociaţii ale românilor din Nordul Bucovinei vor urma exemplul pozitiv al organizaţiilor şi publicaţiilor sus-menţionate şi vor conlucra pentru binele comunităţii româneşti din zonă.
Autor: I.L.Pop
Sursa:www.interactiunietnice.ro

Lipsa unui dialog politic trilateral a lovit irecuperabil românii din Ucraina

20 de ani de condamnare a politicii de deznaţionalizare a românilor din Ucraina de către intelectualii din Cernăuţi, Sudul Basarabiei şi Maramureşul Istoric nu au schimbat radical situaţia conaţionalilor noştri.

Această chestiune nu a fost niciodată una de primă importanţă pentru politicienii din România şi R. Moldova. Totuşi, gheaţa s-a spart şi presa de peste Prut a devenit mai receptivă faţă de încălcările drepturilor românilor din teritoriile ocupate, în condiţiile unor tratate de bază dintre Ucraina, România şi R. Moldova, dar şi a legislaţiei internaţionale privind minorităţile naţionale.
Paria pe cale de dispariţie, în atenţia presei din România

Politica Kievului vizând învăţământul de limba română, presa băştinaşilor, patrimoniul lor naţional, relaţiile culturale cu România şi R. Moldova au devenit subiecte de maxim interes pentru unii colegi de peste Prut. Situaţia mai dificilă decât în fosta URSS a conaţionalilor din fostele teritorii ale patriei istorice ţine treaz nu doar interesul presei, dar şi al opiniei publice româneşti. De menţionat aici recentul volum „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie”, semnat de George Damian şi Cătălin Vărzaru, care ne dezvăluie tabloul sinistru al purificării etnice a românilor din Bugeac, sudul Basarabiei sau regiunea Odesa, după denumirea oficială.
Pe de altă parte, şi în Regiunea Cernăuţi se împuţinează şcolile cu predare în limba română, absolvenţii de licee şi facultăţi din România, originari din teritoriile ucrainizate, nu mai pot reveni să muncească nici în Sudul Basarabiei, nici în Maramureşul Istoric şi nici în Nordul Bucovinei. Mormintele marilor noştri înaintaşi, precum cel al lui Aron Pumnul, transilvăneanul care a redeşteptat la viaţă naţională intensă românii din Bucovina austriacă, sau al lui Iancu Flondor, unificatorul Bucovinei cu România în 1918, şi a multor altor mari personalităţi, care îşi dorm somnul de veci în Cernăuţi, continuă să se afle în pericol de dispariţie.

Mormintele înaintaşilor din Cernăuţi, în acelaşi pericol de vandalizare
Încă prin 1992 marelui Iancu i-a fost smulsă crucea de pe mormânt. Fosta reşedinţă a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, unde a avut loc Congresul General al Bucovinei, care a decis Unirea cu Ţara, găzduieşte în prezent Universitatea “Yuriy Fedkovych” şi nicio inscripţie nu mai aminteşte de acel eveniment istoric. Cetatea Albă, cea mai importantă fortăreaţă medievală din Europa de Est şi un monument strategic militar al vechii Moldove, din Sudul Basarabiei, de zeci de ani, se află într-o stare avansată de degradare. Obiectivele noastre culturale din Hotin, Ismail şi Reni abia încep să revină în atenţia savanţilor noştri.

Faptul că Eugen Tomac, secretarul de stat pentru românii de pretutindeni în Guvernul României, declară deschis despre deznaţionalizarea aplicată împotriva minorităţii române, moştenită de la colosul sovietic, este deja o atitudine a României oficiale, motiv al impulsionării unor negocieri în favoarea drepturilor esenţiale ale consângenilor noştri. Chestiunea păstrării identităţii românilor din Ucraina, cea mai numeroasă minoritate naţională din acea ţară după ruşi, ar trebui privită ca o problemă de interes trilateral, sub aspectul reactualizării unui dialog dintre România, R. Moldova şi Ucraina. Rolul central, desigur, îi revine României, ca membru UE. În contextul integrării europene, experţi de pe ambele maluri ale Prutului pun nu doar problema ocrotirii şi valorificării celor mai importante monumente istorice din spaţiul românesc, dar şi a celor de pe teritoriul Ucrainei, care fac parte integrantă din patrimoniul nostru naţional.
O situaţie extrem de alarmantă rămâne cea a învăţământului în limba română, la care deseori renunţă înşişi etnicii români, deoarece în condiţiile actuale tinerii băştinaşi nu au unde munci. Or, pentru a distruge un popor nu e nevoie de tancuri, bombe, avioane, ci de băncile şcolii şi de dezinformare. O altă problemă principială e şi cea a accesului populaţiei băştinaşe la presa în limba română. La acest capitol, mai ales, România are încă mult de recuperat, mai ales sub aspectul investiţiilor în programe radio şi TV. Dacă vrem să mai existăm în zonele noastre istorice.
200 000 de români din regiunea Cernăuţi cer acces la TV
În urma eforturilor mediatice de sensibilizare a autorităţilor, dar şi a societăţii civile faţă de încălcările drepturilor consângenilor noştri din Ucraina, iată că avem şi unele veşti bune pentru românii din regiunea Cernăuţi. Printr-un acord de colaborare a Centrului Bucovinean de Artă pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale româneşti Cernăuţi, a Clubului media „Meridian” şi Companiei Tele-Radio „Cernăuţi”, a fost lansat un proiect mediatic, destinat românilor din Nordul Bucovinei.

„Reporterul de Cernăuţi” este un nou program informativ în limba română din cadrul aceluiaşi proiect. În fiecare duminică, la orele 8.30 şi 17.30, telespectatorii sunt invitaţi la o emisiune de sinteză a evenimentelor din regiune. Iubitorii de folclor vor putea urmări, de asemenea, emisiunea de muzică românească „Să petrecem împreună” şi „La izvor de cânt şi dor”, ce va fi difuzată în fiecare duminică, la ora 17.00. Telespectatorii vor putea viziona şi manifestările Centrului Bucovinean de Artă, devenite tradiţionale, precum Festivalul-concurs de muzică uşoară românească „Vise printre stele”, festivalurile internaţionale „Alese perle pentru mama”, „În grădina cu flori multe” şi „Să-mi cânţi, cobzar”.

„Fără finanţare, nu putem avea emisiuni în limba română”
Luna lui Mărţişor va aduce încă o surpriză românilor din regiunea Cernăuţi. În cadrul aceluiaşi proiect, va fi inaugurat programul de dedicaţii muzicale în limba română „De la inimă – la inimă”. Studioul Teritorial TVR Iaşi, ziarele „Libertatea cuvântului”, „Concordia” şi ONG-ul Liga Tineretului Român „Junimea” din regiunea Cernăuţi au devenit parteneri ai aceluiaşi proiect, care sunt nişte ambiţioşi. „Avem nevoie de finanţare pentru o secţie de montaj video ca să putem avansa în realizarea unor programe TV pentru românii din Nordul Bucovinei, dar şi pentru publicul din toată ţara, ca să-i convingem pe toţi că suntem peste 200 000 în Regiunea Cernăuţi!
Ne adresăm oamenilor de afaceri, fundaţiilor, dar şi tuturor celor cărora nu le este indiferentă soarta românilor din Nordul Bucovinei, să ne sprijine în vederea obţinerii unor finanţări. Ţin să asigur toată lumea că nu facem nimic la comandă şi nici nu suntem cenzuraţi. Aici, la TV Cernauti, avem o deschidere mare, directorul ne-a propus, conform licenţei, până la 20% de emisiuni în limba română pe zi. Suntem optimişti, mai ales că emisiunile noastre de sfârşit de săptămână au mare priză la public. Vrem să extindem acest proiect, pentru ca populaţia de limba română să poată beneficia de diferite genuri de emisiuni”, ne-a declarat Iurie Levcic, directorul Centrului Bucovinean de Artă pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale româneşti.
Autor:Angelina Olaru
Sursa: ziar.jurnal.md

Ziare.com: Presa de la Moscova: Romania va cumpara Moldova cu fulgi cu tot

"Chisinaul a initiat procesul marii privatizari in folosul romanilor. Sedinta comuna a guvernelor celor doua tari constituie primul pas in procesul de transferare a Moldovei sub conducere externa, efectuata din Romania.
Deciziile cu privire la Moldova de acum incolo vor fi luate la Bucuresti", scrie ziarul Nezavisimaia Gazeta, de la Moscova, citat deAdevarul.

Potrivit sursei citate, articolul, publicat marti, este intitulat "Romania va cumpara Moldova cu fulgi cu tot".

Potrivit publicatiei din Rusia, "Guvernul Republicii Moldova a scos la mezat companii strategice, care adineaori erau intangibile: aeroporturi militare si civile, retele electrice, gazoducte, banci si companii aeriene. Expertii declara ca prioritate li se va acorda investitorilor din Romania si nu celor rusi, cum se intampla de curand. Astfel, sfera de influenta a Rusiei se va extinde doar pana la Nistru, care cuprinde Transnistria proruseasca. Pe malul celalalt al fluviului se afla Moldova proeuropeana".

Presedintele Uniunii Moldovenilor din Transnistria, Valerian Tulgara, considera ca procesele din partea dreapta a raului Nistru sunt ireversibile.

"Unii experti incearca sa convinga opinia publica ca unirea celor doua state romanesti este putin probabila. Insa realitatea este alta. Si o dovada al acestui fapt este sedinta comuna care va avea loc in iunie a guvernelor Moldovei si Romaniei, organizarea unui forum economic de catre partea romana, precum si interesul extrem manifestat de Romania fata de procesul de privatizare a intrprinderilor cu capital de stat din Moldova", sustine Tulgara.

La randul sau, directorul Institutului problemelor de globalizare din Rusia, Mihail Deleaghin, care este considerat la Chisinau expert pentru Moldova, a declarat pentru "Nezavisimaia Gazeta" ca actualul proces de privatizare are drept scop venirea in Moldova a capitalului din Romania si implicit a celui din Europa. Companiile din Moldova vor fi cumparate, dar asa cum s-a intamplat in Europa de Est, activitatea acestora apoi va fi stopata, deoarece acestea vor face concurenta firmelor similare din Romania si Europa.

In opinia sa, sedinta comuna a guvernelor celor doua tari, propusa de premierul Moldovei, Vlad Filat, "va constitui primul pas in procesul de transferare a Moldovei sub conducere externa, efectuata din Romania. Deciziile cu privire la Moldova, de acum incolo, vor fi luate la Bucuresti". Sursa: Ziare.com