Jurnal.md: Alb şi negru: Umilirea României

autor: Nicolae Negru

Un fapt de necrezut: autorităţile separatiste de la Tiraspol îl acuză de complicitate cu Chişinăul pe Iuri Zubakov, adjunctul secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei. După ultima întâlnire a lui Zubakov cu preşedintele Voronin, consideră ele, au apărut două „dificultăţi” suplimentare pentru separatişti: a fost pusă sub semnul întrebării posibilitatea deschiderii în Transnistria a secţiilor de votare pentru alegerile parlamentare din Rusia, Ministerul de Externe al RM transmiţându-i ambasadorului Rusiei la Chişinău că autorităţile RM vor considera un asemenea act drept imixtiune în afacerile interne ale RM; Guvernul RM a anunţat că va interzice, cu începere de la 1 ianuarie 2008, ieşirea în afara hotarelor RM a maşinilor cu numere de înmatriculare transnistrene şi că, treptat, aceste numere vor fi scoase din uz. În opinia unui funcţionar rus, din aparatul preşedintelui rus, această declaraţie a Tiraspolului ar putea veni „din insatisfacţia faţă de cerinţele pe care Rusia le înaintează autorităţilor transnistrene, şi din dorinţa de a găsi contradicţii între departamentele ruse, şi dintr-o oarecare nerăbdare în legătură cu formulele de reglementare a conflictului transnistrean, şi chiar din gelozia faţă de vizitele lui Zubakov la Chişinău, care nu sunt deloc secrete pentru specialiştii competenţi...” (http://www.regnum.ru/news/913837.html)

Ceea ce se desprinde din acest comentariu e că Moscova poartă cu Chişinăul nişte negocieri, cu care Tiraspolul nu este la curent, şi că anumite condiţii puse de Kremlin Tiraspolului nu sunt pe placul autorităţilor separatiste. După ce a fost posibilă retragerea bazelor militare ruse din Georgia, cât de mult ar putea insista Moscova să rămână în RM? Pentru ea pare mai convenabil să accepte „oferta” demilitarizării „întregii” RM şi a neutralităţii ei „veşnice”, cerând în schimb un statut cât mai larg pentru Transnistria în cadrul RM, aşa încât să-i anihileze elanul prooccidental şi să o ţină mereu aproape, „pentru vremuri mai bune”. Kalman Mizsei, reprezentantul permanent al Uniunii Europene pentru R. Moldova, a confirmat, recent, faptul că între Rusia şi Occident nu au mai rămas divergenţe serioase privind rezolvarea conflictului. „Eu am impresia că abordările noastre nu diferă fundamental de cele ale Federaţiei Ruse, aşa că nu vom lungi procesul de rezolvare a conflictului transnistrean", a spus Mizsei, subliniind că unul dintre principiile UE este „menţinerea statutului de neutralitate al R. Moldova, astfel încât nici pe teritoriul R. Moldova, nici pe cel al Transnistriei să nu fie baze militare străine”. (http://azi.md/news?ID=46941)

Totuşi, Rusia doreşte nu pur şi simplu o soluţie, ci o soluţie care să-i ofere satisfacţie. În timp ce politicienii români se dedică, cu plăcere sadică, luptelor interne, Rusia, pregăteşte, pe la spatele României, surpriza restabiliri fostului hotar URSS pe Prut şi a recunoaşterii internaţionale a „limbii moldoveneşti”, pentru a-şi legitima astfel dominaţia simbolică în RM „reîntregită”. Prin intermediul Chişinăului şi al Bruxelles-ului, Moscova presează Bucureştiul să semneze un tratat politic şi de frontieră cu RM, în care să se facă trimitere la tratatul de la Paris, din 1947, prin care se fixa graniţa dintre URSS şi România, în corespundere cu ultimatumul lui Stalin din 1940. Mai mult, tratatul politic şi acordul privind frontiera dintre România şi RM trebuie să fie redactat în „limbile română şi moldovenească”. Şi războiul „episcopatelor” declanşat brusc de Patriarhia Moscovei denotă aceeaşi strategie de restabilire a dominaţiei spirituale pe teritoriul fostei URSS. Reacţia întârziată a Mitropoliei Moldovei demonstrează că iniţiativa protestului nu s-a născut la Chişinău, ci la Moscova.

Insistenţa cu care se încearcă o reactivare a simbolurilor sovietice – frontiera cu sârma ghimpată pe Prut, „limba moldovenească” - trădează o miză mare. Din păcate, Partidul Liberal care se află la guvernare în România, nu pune preţ pe simboluri, dovedindu-se a fi şi unul din cele mai puţin rezistente la presiunile din afară. Există promisiunea ministrului român de Externe Andrei Cioroianu că România va semna tratatul cerut de Chişinău până la finele acestui an. Iar după anul nou, spun mediatorii, se va reveni la masa tratativelor. Separatiştii de la Tiraspol şi-au anunţat deja disponibilitatea de a „negocia”, împăcându-se, după cum se vede, cu ceea ce numesc ei „blocadă economică”, presimţind, probabil, că i-ar putea aştepta zile şi mai grele.