A fost odată ca niciodată un stat. Republica Moldova se numea și avea vîn(z)ători de țară ba un voronin, ba un lup, ba un filat. În acea perioadă mai era și un ghimp. Ultimul, cel puțin declarase că nu se simte decît român și atît. Pe cînd cei 3... Voiau să vîndă Republica Moldova pe bucățele.
Și într-o zi din anul 2010 eu, copil fiind, am luat de i-am scris lui Moș Crăciun. L-am rugat să mă lipsească de principiile lui voronin, de valorile unui lup, de pragmatismul unui veșnic filat și de antiunionismul ghimpului românesc.
SIS și făcut!
Crăciun l-a telefonat pe Sf. Petru, acela l-a întrebat ceva la ureche pe Dumnezeu și s-a hotărît: Statul Republica Moldova este unul artificial și nedemn de existență eternă, fapt unanim recunoscut de țările europene, cu excepția Rusiei și Ucrainei, evident.
A nins multe zile și nopți după aceea, a viscolit continuu, ca dintr-un hrisov străvechi. Drumurile erau înzăpezite de tot. Moș Crăciun era deznădăjduit și în cel filat, și în cel ghimp, și în cel lup, de voronin nici că se mai vorbea...
Nimeni nu venea în acest stat, nimeni nu pleca din acest stat... ...Deodată Moș Crăciun auzi o chemare cerească. Se întoarse și citi pe hîrtia imaculată a zării ceva doar de el văzut, citea și se bucura ca un copil... La ceas devreme și-a luat sania, renii și toiagul mereu nelipsit.
S-a întins în sanie, începînd preaduios a cînta... ...Și-n zori de zi ne-a dăruit UNIREA!
Autor: Traian Vasilcău, foto: conexiuni.net Sursa: http://www.jurnal.md/ro/news/ultima-poveste-din-istoria-republicii-moldova-202994/
