sâmbătă, 31 decembrie 2011

Romanian YouthVoice.ro/English: King Mihai I of Romania blames Winston Churchill: „I cannot ever forgive Churchill, who threw us to the Russians”

re Neither Hitler nor Mussolini ever imagined that a young, inexperienced monarch could change the course of the Second World War with a coup. Or at least to shorten the carnage by six months, writes the Spaanish newpaper El Pais after visiting King Mihai (Michael) of Romania in his home in Switzerland.

“Officially, what I did was get Romania out of the war, in hope of avoiding bloodshed. Although I knew that the Germans would never accept that. In fact, they didn’t, as they bombed us the same day,” the king says.

But during the long years in exile, Mihai was always bothered by what he deems as treason of the West and especially of British leader Winston Churchill. “Romania and all countries east of Germany were abandoned at Yalta,” he said, recalling the February 1945 conference when Stalin, Roosevelt and Churchill re-divided Europe.

“I can of course understand why Churchill thought this was the only possible strategy, from the British point of view at least. But I cannot forgive him and accept it.”

The king does not forget that normal people were to pay the consecuences, “the same nations for which the Alies entered the war”, he continues. “And even though there was no oposition from any leader at Yalta against the re-divided Europe, it was Churchill that considered it as a natural solution and perfectly acceptable”.

More details about the interview: http://www.elpais.com/articulo/Revista/sabado/Comi/Hitler/era/estirado/frio/Mussolini/parecia/humano/elpepirsa/20111224elpepirsa_1/Tes

Source: http://www.youthvoice.ro/english/king-mihai-i-of-romania-blames-winston-churchill-i-cannot-ever-forgive-churchill-who-threw-us-to-the-russians/

CatalinCornea.ro:Cu ce înlocuim punga de plastic?

Pungile de plastic sunt peste tot. În râuri, la ferestrele caselor sau chiar blocurilor, în copaci, în parcuri, pe văi sau plaje, pungile de plastic au devenit un fenomen dăunător denumit şi “poluarea albă”.

Efectele negative ale pungilor de plastic sunt multiple. Estimările arată că unei pungi de plastic îi trebuie între 20 şi 1000 de ani pentru a se degrada (în funcţie de grosimea acesteia), iar dacă eliminarea se face prin ardere, în timpul acestui proces pungile de plastic emit gaze extrem de toxice. Prin ardere, plasticul poluează aerul şi produce degradarea rapidă a solului.

Pungile de plastic sunt o prezenţa masivă în cadrul deşeurilor menajere din comunităţi dar totodată ele reprezintă şi un pericol pentru diferite specii animale care suferă din cauza înghiţirii lor sau a blocării între acestea. Balenele, pescăruşii şi broaştele ţestoase sunt printre vietăţile cele mai expuse morţii cauzate de pungile de plastic.

De asemenea, poluarea vizuală cauzată de pungile aruncate sau purtate de vânt este semnificativă. Pungile de plastic formează “bălti” în care se pot dezvolta microorganisme periculoase, inclusiv insecte ce pot transmite diferite boli, mai ales că pungile de plastic contribuie şi la înfundarea canalizării oraşelor.

Pentru producerea pungilor de plastic se utilizează în general polimeri de plastic ce provin din resurse non-regenerabile, doar o mică parte din pungile de plastic fiind colectate şi reciclate.

În România pungile de plastic umplu gropile de gunoi, stau aruncate pe strada sau în parcuri şi plutesc nestingherite pe cursurile de râu. Din calculele estimative, la ora actuală un român foloseşte în medie pe an circa 250 de pungi de plastic.

Soluţiile implementate în diferite state au avut ca scop descurajarea folosirii acestor tipuri de ambalaje. Prima măsură are în vedere simple campanii de conştientizare a consumatorilor asupra efectelor negative a pungilor de plastic asupra mediului. Din păcate aceste campanii înregistrează rezultate modeste în ceea ce priveşte renunţarea consumatorilor la astfel de ambalaje. O a doua măsură se refera la suprataxarea pungilor de plastic, fiind o măsură cu rezultate mai bune într-un timp mai scurt. A treia şi cea mai drastică măsură prevede interzicerea definitivă a pungilor de plastic.

Din păcate soluţia experimentată în România, ce a suprataxării împreună cu promovarea utilizării pungilor de hârtie nu poate produce efecte semnificative mai ales că pungile de hârtie sunt la rândul lor foarte poluante.
Ideea principală este că atunci când vorbim de poluarea mediului nu ne referim doar la biodegrabilitatea unui material cum ar fi de exemplu plasticul, ci şi la multe alte aspecte cu ar fi energia necesară pentru obţinerea acestuia, materiale de bază şi forţa de muncă şi alte activităţi care duc în mod direct sau indirect la poluarea mediului.

Aproape toată lumea se concentrează pe efectele negative ale pungii de plastic, majoritatea considerând că alternativa este punga de hârtie. GRESIT! Punga de hârtie este şi ea foarte poluantă.

Punga de hârtie ridică o problemă semnificativă în ceea ce priveşte consumul de energie şi resurse naturale. Practic se consumă de patru ori mai mută energie pentru producerea pungilor de hârtie decât a celor din plastic. Energia necesară obţinerii pungilor se măsoară în BTU (British Thermal Unit, BTU= cantitatea de energie termală necesară creşterii cu un grad Fahrenheit a unui font de apă). În cazul pungilor de plastic acest număr este 584 BTU, iar în cazul celor de hârtie este de 2511 BTU. Putem observa faptul că pentru obţinerea pungilor de plastic este nevoie de o cantitate mult mai mică de energie.

Desigur, majoritatea hârtiei este produsă din copaci, de aceea, impactul asupra calităţii aerului este enrorm. Pădurile, cele care absorb gazele cu efect de seră vor fi tăiate, iar apoi, pentru a se produce pungi se vor produce alte gaze cu efect de seră…
O altă problemă pe care o ridică producerea pungilor de hârtie este poluarea. Toate cercetările arată ca soluţiile chimice necesare pentru producerea pungilor de hârtie determină o poluare semnificativă atât a aerului cât şi a apei. Producţia de saci de hârtie determină cu 70% mai multă poluare a aerului şi de 50 de ori mai multă poluare a apei decât producţia de saci de plastic.
Pe de ală parte reciclarea hârtiei consumă cu 91% mai multă energie decât cea a plasticului. În cazul plasticului avem nevoie de 17 BTU, iar în cazul hârtiei avem nevoie de 1444 BTU.
De asemenea, majoritatea studiilor recente demonstrează ca procesul de degradare a hârtiei nu este substanţial mai rapid decât cel al plasticului, mai ales în groapa de gunoi în lipsa apei, luminii şi oxigenului, elemente necesare ale procesului de degradare.
În concluzie, putem observa că niciuna din cele două tipuri de pungi nu duce la o situaţie satisfăcătoare. Şi atunci ce am putea face în scopul protecţiei mediului, sănataţii oamenilor şi animalelor?

Soluţia reală este completa înlocuire a acestor pungi cu plase/pungi produse din materiale biodegradabile şi realizate prin procese de productie nepoluante (sau cu poluare redusă). În tot mai multe ţări se iau deja măsuri de interzicere a pungilor de plastic şi de înlocuire completă a acestora cu pungi din materiale biodegradabile: pungile de plastic biodegradabil (care conţin aditivi biodegradabili) sau pungile refolosibile din diverse materiale/produse cum ar fi faina de porumb, plasele din material textil (cânepa organică, bumbac, iuta etc).

Aşadar trebuie luate măsuri care într-un interval rezonabil de cel mult 1-2 ani să conducă la o schimbare de substanţă.

Sursa: http://catalincornea.ro/2011/12/18/cu-ce-inlocuim-punga-de-plastic/

Romanian YouthVoice.ro/economie: Sursele creșterii exporturilor României: telefonul, bujia și mașina

Telefonul mobil este cel mai bine vândut produs al României în primele opt luni ale acestui an, potrivit ultimelor date comunicate de Institutul Național de Statistică, însă, de anul viitor fabrica de la Jucu de va închide ceea ce va anula acest trend al telefoanelor.

Telefoanele, în mare parte fabricate de Nokia, s-au vândut de 1,22 miliarde de euro, fiind urmate de bujii cu 1,09 miliarde de euro. Pe locul trei în topul produselor de export se află autovehicule diesel care s-au vândut de 921 milioane de euro.

În total, exporturile României la opt luni sunt de 29 de miliarde de euro, mai mult decât în primele nouă luni ale lui 2010 şi un record de după Revoluţie pentru această perioadă din an. România ocupă locul opt la avansul exporturilor din UE din 2011 cu un plus de 25% faţă de 2010.

La import, cele mai cumpărate produse sunt aceleaşi: ţiţei, medicamente, gaze, la fel ca în primele cinci luni ale anului. Ţiţeiul s-a importat de 2,2 miliarde de euro, în primele opt luni de peste două ori mai mult decât medicamentele – 1 miliard de euro în timp ce gaze s-au importat de 794 milioane de euro. Importurile de ţiţei aparţin, în cea mai mare parte, companiilor Rompetrol şi LukOil, care îl procesează în rafinăriile Petromidia şi Petrotel.
Totalul importurilor la opt luni este de 35 de miliarde de euro, mai mare cu 20% faţă de perioada similară a anului trecut.

Cel mai mare partener comercial al României continuă să fie Germania cu o valoare a schimburilor de 11,5 miliarde de euro dintre care exporturi de 5,6 miliarde de euro şi importuri de aproape 6 miliarde de euro. Locul doi este ocupat de Italia cu o valoare a schimburilor bilaterale de aproape 8 miliarde de euro dintre care 3,8 miliarde sunt exporturile noastre. Pe a treia poziţie se află Ungaria cu o valoare a schimburilor de 4,63 miliarde de euro. Balanţa comercială este defavorabilă României care reuşeşte să exporte de doar 1,63 miliarde de euro în timp ce importă de 3 miliarde de euro.
Alţi mari parteneri comerciali ai României mai sunt Franţa, Turcia ori China.

Sursa: http://www.youthvoice.ro/economie/sursele-creterii-exporturilor-romaniei-telefonul-bujia-i-maina/