Noi, adică România şi Republica Moldova suntem indirect influenţaţi de orice reeditare a „războiului gazelor” dintre Ucraina şi Federaţia Rusă. Pe 26 ianuarie 2013, gigantul energetic rus Gazprom a înaintat companiei ucrainene Naftogaz pretenţii financiare de şapte miliarde de dolari, ca urmare a nerespectării cantităţilor de gaze importate de Ucraina. Astfel, Naftogaz este acuzată că a luat mai puţine gaze decât prevede contractul de import. Contractul semnat în anul 2010 prevede că Naftogaz va procura de la Gazprom până la 52 de miliarde de metri cubi pe an. Gazprom consideră că potrivit prevederilor contractuale şi principiului take-or-pay, Naftogaz era obligat să importe cel puţin 41,6 miliarde de metri cubi, indiferent dacă Ucraina are sau nu nevoie de această cantitate.
Dacă aceste pretenţii financiare nu vor fi retrase există posibilitatea să asistăm la cel de-al treilea „război al gazelor” între Ucraina şi Federaţia Rusă după anul 2006. Acest impas nu poate fi însă disociat de încercarea Ucrainei de a reduce dependenţa de gazele ruseşti, încercare concretizată prin contractele semnate recent de Ucraina cu Royal Dutch Shell privind exploatarea mai multor zăcăminte de gaze de şist, contract în valoare de 10 miliarde de dolari.După căderea URSS, şantajul geopolitic rusesc a fost exercitat asupra tuturor statelor care au manifestat intenţie de detaşare faţă de influenţa Kremlinului sau orientare a politicii externe spre spaţiul euro-atlantic. S-a speculat foarte mult că în spatele protestelor privind exploatarea gazelor de şist în Europa ar sta Gazprom, gigantul energetic rus. Exploatarea gazelor de şist în Europa este de natură să reducă semnificativ influenţa Moscovei (prin Gazprom) în Uniunea Europeană şi statele din fostul URSS care aspiră la aderarea la proiectul european. Exploatarea gazelor de şist prezintă riscuri ecologice, însă abordarea acestei probleme în Europa a fost mai mult una politică, iar speculaţiile în legătură cu interesele Gazprom în împiedicarea acestor exploatări nu pot încă fi înlăturate.
Aceste evoluţii pot avea impact şi asupra noastră. Un nou război al gazelor dintre Rusia şi Ucraina ar putea avea efecte negative asupra asigurării necesarului de gaze pentru economia Republicii Moldova şi parţial asupra României, dacă nu există stocurile necesare. Pe de altă parte, extinderea perimetrelor de exploatare a gazelor naturale în România (atât terestru, cât şi în Marea Neagră) şi o eventuală exploatare a gazelor de şist pot conduce la exporturi însemnate de gaze pe piaţa din regiune, inclusiv în Republica Moldova, mai ales că este preconizată pentru perioada următoare începerea construcţiei conductei interconector de gaze România şi RM. Acest interconector poate asigura o facilă furnizare a gazelor din România în Basarabia în situaţia în care şantajul direct al Kremlinului sau stoparea de către ucrainieni a tranzitului gazelor ar pune economia Republicii Moldova în dificultate.
Aşadar, continuarea identificării de surse alternative de producere / import gaze de către România şi urgentarea interconectării infrastructurii în primul rând de gaze şi energie electrică între România şi Republica Moldova reprezintă priorităţi pe care politicienii români de la Bucureşti şi Chişinău trebuie să le pună în practică.
Sursa: http://www.catalincornea.ro/2013/02/27/gazprom-ucraina-gazele-de-sist-si-noi/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu