Jurnal.md: Ştefan cel Mare s-a legat cu diavolul

Ştefan cel Mare s-a legat cu diavolul de Hitler, ca să smulgă Basarabia de la URSS-ul lui Stalin. Nu se ştie de ce el nu se împăca cu acest URSS. Apoi s-a legat cu diavolul de Stalin, ca să-l bată pe Hitler, ca Basarabia să-i rămână iarăşi lui Stalin. Dar înainte de asta, arcaşii lui Ştefan ocupaseră Basarabia în 1918, fără permisiunea lui Kerenski. Colegul său de clasă, Lenin, îşi dăduse consimţământul teoretic şi oral, dar Stalin nu a fost de acord şi i-a pus lui Ştefan cel Mare ultimatum: ori îţi retragi arcaşii, ori îi calc cu tancurile. Şi Ştefan cel Mare s-a speriat pentru prima dată în viaţa lui istorică şi a zis: ostaşi, treceţi Prutul încoace la Ieşi, pe o habă de vreme, până prindem la puteri, căci cu nebunii nu te pui. După un an de zile, Ştefan cel Mare a venit în faţa arcaşilor şi a spus: ostaşi, treceţi Prutul încă o dată, fiindcă o venit vremea să luăm înapoi bucata de Moldovă pe care ruşii ne-au rupt-o în 1812, şi zic că este a lor. Zis şi făcut: arcaşii lui Ştefan trec Prutul, iar acolo îi aştepta Voronin cu mitraliera de la Maxima şi Tkaciukbenk cu manualul de istorie integrată. Voronin îi căsăpea pe arcaşi, iar Tkaciukbenk scria în manual despre faptele lui glorioase. Şi asta a durat până în 1991. Apoi, a venit perestroika, şi Voronin a fugit la Moscova, dar n-a stat mult acolo, căci moldovenilor li s-a făcut repede dor de dânsul. El s-a întors temeinic şi primul lucru pe care l-a organizat sub patronajul său pe locul unde a tras cu mitraliera a fost un hostropăţ naţional de trosneau oasele arcaşilor lui Ştefan de sub picioare, căci Mircea Snegur s-a luat cu agricultura şi nu reuşise să le adune şi să le îngroape într-un loc potrivit. Cu Voronin a revenit, fireşte, şi Tkaciukbenk, în funcţie de antropolog gerundo-glorinal, care poate deosebi oasele eliberatorilor de cele ale moldovenilor români fascişti. Ajuns la Chişinău, Tkaciukbenk şi-a scos manualul din geantă şi l-a dus imediat la editura lui Ţvircunoglî. Şi acum, în fiecare vară, Voronin cinsteşte înalt memoria tanchiştilor lui Stalin, postaţi pe socluri, şi râde pe sub mustăţi de arcaşii lui Ştefan cel Mare călcaţi în picioare de urmaşii lor folclorici în timp ce Suverannaia Moldova cântă din nou la balalaică julindu-şi degetele de osârdie. Aşa le trebuie!

Iar eu stau şi mă gândesc: da’ ce rol avem noi cu Marian Lupu în această istorie? Să conteze cumva statura noastră? Doar Ştefan cel Mare nu era mai înalt decât Tarlev şi poate chiar mai scund, fiindcă nu a consumat bomboane de la „Bucuria” ca să facă fapte mari. De unde vine că secetele sunt un fenomen climatic mai vechi la moldoveni. De aici, probabil, şi importanţa irigaţiei intercraniene despre care scria Dimitrie Cantemir cu nostalgie gomiană, iubitor de artă a refugii. Şi la ce i-a folosit că a fugit, căci scheletul său tot la Ieşi a fost îngropat? Nu e timpul să punem problema retrocedării?
Al vostru herodoct, hedonizator şi epicurist, Ion Buraga
http://www.jurnal.md/article/3914/