Preotul Gavriil Dranca, de 31 de ani, originar din judetul Suceava, a lasat Romania pentru Transnistria. Acum patru ani, el si-a luat sotia si cei doi copii, un baiat si o fata, si a plecat intr-un sat de pe malul stang al Nistrului.
Desi s-a intors anul trecut in tara natala cu gandul sa nu revina in Molovata Noua, raionul Dubasari, in scurt timp a ajuns sa duca dorul „bunatatii sufletesti“ a satenilor. Acum, nu mai are de gand sa-i paraseasca pe transnistreni.
A ridicat biserica satului
Suceveanul a gasit in Molovata Noua un sat fara biserica. Pana la venirea lui, in localitatea aflata sub jurisdictia Chisinaului, aici mai activasera patru preoti. Biserica se afla intr-un depozit apartinand fostei conduceri a colhozului.
Cu banii adunati de la oamenii din localitate si de la agentii economici, preotul sucevean a ridicat o biserica noua. Lacasul a fost impodobit cu fresce neobizantine de pictorul Mihai Gabor din orasul sucevean Gura Humorului. „O biserica face parte din cultura satului, ea reprezinta satul“, explica Gavriil Dranca.
Nevoit sa invete si limba rusa
La inceput, preotul sucevean s-a confruntat cu scepticismul unor locuitori din regiune pentru ca vorbea romaneste. „La piata din orasul Dubasari am dorit sa cumpar odata niste produse, dar pentru ca vorbeam in limba romana, femeia care vindea a refuzat sa ma serveasca. M-am adresat la o alta vanzatoare, dar si aceea a procedat la fel. O taranca moldoveanca care m-a vazut si i s-a facut mila m-a indemnat sa cumpar de la ea“, povesteste slujitorul Bisericii.
El spune ca a invatat ruseste de nevoie. „Am inteles ca, daca vreau sa activez in aceasta regiune, trebuie sa cunosc limba rusa. La inceput, rugam oamenii sa vorbeasca mai rar, dar acum m-am acomodat si am invatat si eu cateva cuvinte rusesti“, mai spune parintele.
Iubit de enoriasi
Satenii din Molovata Noua nici nu vor sa se gandeasca ca preotul lor va fi intr-o zi chemat in Romania. „Suntem impresionati de slujbele de la biserica. Preotul a lucrat alaturi de oameni la constructia lacasului. Vorbeste o limba literara, dar, din stima fata de noi, de oamenii mai batrani, a deprins cateva cuvinte rusesti. La un moment dat, l-am auzit zicand,
La inceput si pomelnicele in grafie chirilica erau descifrate cu greu de catre preotul roman. Mai apoi, enoriasii, inainte de a merge la slujba, au inceput sa scrie pomelnice in grafie latina cu ajutorul copiilor si al nepotilor.
Anul trecut, preotul Dranca si sotia lui au decis sa se intoarca in Romania. Isi doreau ca fiul lor, Gabriel, sa urmeze scoala in tara natala. Au ajuns in satul Bahmut din judetul Calarasi.
Acolo insa, potrivit preotului, n-au gasit acea bunatate sufleteasca de care au avut parte in localitatea de pe malul stang al Nistrului. Peste cateva luni, s-au intors in Molovata Noua. „Aici am depus niste ani de munca, ani dintre cei mai frumosi. Munca asta ma leaga de locuri si de oamenii din acest sat. N-am simtit niciodata faptul ca as fi strain“, mai spune Dranca.
ZONA DE CONFLICT
I-a fost frica la inceput
In 2003, cand lui Gavriil Dranca, absolvent din 2001 al Seminarului Teologic Neamt, i s-a propus un post de preot in Republica Moldova a acceptat, nestiind ca va merge intr-o zona de conflict. „Inainte sa vin aici, despre fenomenul Transnistria stiam cateva date istorice. Am mers prima oara la Chisinau la 16 ani.
Era in 1992. La radio, la televizor se vorbea despre luptele care se dadeau in Transnistria. Nu credeam vreodata ca voi veni aici, dar ceea ce omul nu gandeste, Dumnezeu planuieste“, spune preotul. Isi aminteste ca i-a fost frica la inceput. „ Frica nu mi-a fost mica cand ba se stingea lumina, ba se inchidea gazul. Erau momente cand situatia devenea tensionata“, povesteste parintele Gavriil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu